ABORDAREA MORȚII

Reflectăm asupra semnificației morții, asupra ultimelor zile. Pentru atât de mulți oameni, chiar și pentru creștinii buni, realitatea morții este înconjurată de realitatea bolii și a durerii. Asociază moartea cu ravagiile bolii și o separa de viață. Cele doua, pentru mulți dintre noi, sunt contrare și credem că nu pot coexista, dar știm, în calitate de urmași ai lui Cristos că numai în moarte noi primim viața, iar în această viață vom trăi moartea. În momentul morții fizice, plinătatea vieții este dezlănțuită pentru cei aflați într-o stare de har și purificată de toate atașamentele de păcat. Viața abundă, deoarece moartea a fost învinsă.

O moarte bine trăită este o proclamare a morții și învierii lui Isus.

Există în fiecare dintre noi o dorință naturală de viață, o dorință naturală de a trăi veșnic. Există o atracție pentru ceea ce este adevărat, bun și frumos. Cu alte cuvinte, există tragerea spre divin. Moartea, care a intrat în lume prin libertatea noastră de a alege, a fost reformată prin acțiunea mântuitoare a lui Isus. Moartea, rezultată dintr-o alegere greșită făcută de un om la începutul istoriei omenirii, a fost transformată în poarta prin care intram și prin care Îl vedem față în față pe Dumnezeul care ne-a creat.

Moartea a fost, de asemenea, “îndulcită “ de mulți . Este suficient sa vizualizam unele filme de război sau, probabil, de dragoste pentru a vedea moartea în alt fel.

Societatea noastră contemporană, se îndreaptă către un alt concept al morții, din care să elimine agonia și toată suferința fizica pe care ar putea-o aduce moartea. Uitați-vă la mișcările "dreptul la moarte" (care sunt doar încercări voalate de redenumire a eutanasiei), ei ar prefera ca  moartea să fie aleasă înainte de a-i veni timpul ei, să i se refuze cursul, oportunitatea ei transformatoare. Ei preferă ca cineva să moară “curat” , cu o intervenție medicală letală si nu vor ca acea persoană să intre pe deplin în calea trecerii la viața veșnică. Ei ar prefera să-i scape de disconfortul și durerile  temporale decât să le permită bucuriile veșnice pe care le-ar oferi o moarte cu adevărat umană și buna.

Sfântul Papă Ioan Paul al II-lea ne-a amintit despre demnitatea unei morti bine trăite .

Sfântul Francisc de Asissi,  făcând referire la moarte, zicea “Sora Moarte” .El a îmbrățișat-o pe deplin așa cum a îmbrățișat viața și lumina, cu bucurie.

Așa cum ne-am rugat atât de des cu aceste cuvinte, sa o facem și in continuare :

“Sfânta Maria, Maica lui Dumnezeu, roagă-te pentru noi, păcătoșii, acum și în ceasul morții noastre. Amin !