Pentru a încuraja devotamentul
profund către Sfântul Iosif în rândul catolicilor, Papa Pius al XII-lea a
instituit sărbătoarea Sfântului Iosif Muncitorul în 1955. Începând cu Cartea
Genezei, demnitatea muncii umane a fost celebrată de mult timp ca o participare
la lucrarea creatoare a lui Dumnezeu. Prin muncă, omenirea îndeplinește ambele
porunci găsite în Geneza de a îngriji pământul (Gen 2:15) și de a face
productivă munca sa.Sfântul Iosif, tâmplarul și tatăl adoptiv al lui Isus, este
un exemplu al sfințeniei muncii umane. De asemenea, se afirmă că Dumnezeu a
creat lumea și i-a invitat pe oameni să finalizeze lucrarea creației. Prin
munca sa, omul se îngrijește de natură și co-creează universul și îndeplinește
voința lui Dumnezeu.
Și Isus a fost tâmplar. El a
învățat meseria de la Sfântul Iosif și și-a petrecut primii ani de muncă
lucrând cot la cot la tâmplăria lui Iosif, înainte de a-și începe slujirea ca
predicator și vindecător. Însuși Dumnezeu
a sfințit lucrarea omului. În enciclica sa, Laborem Exercens, Papa Ioan Paul al
II-lea a declarat: „Biserica consideră întotdeauna să atragă atenția asupra
demnității și drepturilor celor care lucrează, să condamne situațiile în care
această demnitate și acele drepturi sunt încălcate și să ajute la îndrumarea
schimbării( sociale ) astfel încât să
asigure progresul autentic al omului și al societății. ” Aceasta arată că
Biserica stă întotdeauna de partea lucrătorilor și se îngrijește întotdeauna de
demnitatea lor.
Sfântul Iosif este susținut ca
model al unei astfel de lucrări. Pius al XII-lea a subliniat acest lucru când a
spus: „Duhul curge spre tine și către toți oamenii din inima omului-Dumnezeu,
Mântuitorul lumii, dar cu siguranță, niciun lucrător nu a fost pătruns mai
complet și mai profund de acesta decât tatăl adoptiv al lui Isus, care a trăit
cu El în cea mai apropiată intimitate și comunitate a vieții de familie și a
muncii. ”
