IOSIF Tâmplarul din NAZARET
Imediat după
narațiunea copilăriei, evanghelistul Matei vorbește despre Botezul lui Isus și
despre slujirea sa publică. Cititorului nu i se spune nimic despre copilăria sa
sau despre viața de la Nazaret și, în consecință, nimic despre Iosif, care pur
și simplu dispare din scenă pentru a nu mai fi menționat niciodată, cu excepția
unei scurte referințe: „De unde a obținut acest om această înțelepciune și
aceste lucrări puternice? ? Nu este acesta fiul tâmplarului? " (Mt 13:
54-55). Întrebarea pusă are un tip de paralelă în fiecare dintre celelalte
Evanghelii (Mc 6: 3; Lc 4:22; Ioan
6:42), dar nimeni nu spune „fiul tâmplarului”. Numai Marcu 6: 3
folosește cuvântul „tâmplar”, dar aplicat lui Isus, fără menționarea lui Iosif.
Era responsabilitatea firească a unui tată să-și învețe fiul propria meserie.Pe
lângă titlul „Fiul lui David”, Isus primește și titlul de „fiul tâmplarului”,
adăugând o dimensiune umană concretă, care face parte din misterul Întrupării.
Fiul tâmplarului care a crescut lucrând alături de tatăl său ar fi în mod
necesar cunoscut și de oamenii din orașul său natal ca „tâmplarul”. Cuvântul
grecesc folosit pentru profesia lui Iosif nu apare nicăieri altundeva în Noul Testament în afară de aceste două
cazuri ale lui Matei și Marcu. Cuvântul are un sens mai larg decât pur și
simplu „tâmplar” și poate fi aplicat unui constructor sau unui lucrător al
oricărui material dur, cum ar fi piatra sau metalul, deschizând astfel o gamă
largă de posibilități pentru tipul de muncă pe care a făcut-o Iosif.
Pasajul care
conține această referință (Mt 13: 53-58) este singurul in care Evanghelia îl
numește pe Isus drept „fiul” lui Iosif iar oamenii din Nazaret, din „propria sa
țară”, se referă la el în acest fel. Ei sunt primii care se ofensează de
învățătura sa, pentru că sunt prea conștienți de educația sa umană obișnuită.
Aceasta ar oferi o explicație pentru absența lui Iosif din viața publica a lui
Isus, care va începe cu o voce din Cer care declară „Acesta este Fiul meu
iubit” (Mt 3:17). Ar putea provoca confuzie în mintea oamenilor ca tatăl uman
al lui Isus să fie prezent în timp ce era revelat ca Fiul unic al lui
Dumnezeu.
Prezența unui
tată uman era necesară pentru descendența Davidică, pentru protecție, afecțiune
și instruire. Anii vieții lui Isus cu Iosif și Maria la Nazaret nu sunt
consemnați în istorie. Este rezonabil să concluzionăm că, în natura sa umană,
Isus a primit învățatura bună de la părinți, așa cum ar trebui fiecare copil,
și că ceea ce a învățat a fost evidențiat în maniera umană în care și-a
exprimat învățătura și în imaginile concrete pe care le-a folosit în parabole.
Poate chiar obișnuitul acestor ani, în care nu se remarcă nimic special, face
parte din informațiile principale pe care trebuie să le cunoaștem despre
originile umane ale lui Isus: el a devenit ca orice altă ființă umană. Din
absența lui Iosif, mai ales in momentele in care Maria este menționată în
Evanghelie, se poate concluziona că el murise inainte de începutul slujirii
publice a lui Isus. Nu sunt disponibile alte date. Tâmplarul din Nazaret,cu
multă discreție și umilința îndeplinește tot ceea ce Dumnezeu îi cere și apoi
la fel de liniștit dispare.
Thanks to the Oblates of St. Joseph