Sf Iosif, a fost soțul Sf Fecioare Maria, dar un soț feciorelnic și cast. A fost un bărbat virtuos, pentru că trebuia sa fie demn de soția sa, Fecioara preacurată și plină de har. Mama lui Isus nu putea trăi alături de un bărbat oarecare, alături de ea trebuia să stea doar un bărbat drept, fidel și cast. Putem spune că, precum viața Mariei a fost cu totul închinată Domnului, la fel și viața Sf Iosif, deși intr-o măsură diferită.
Cei doi
soți aleși de Dumnezeu și-au dat acordul de a-și păstra fecioria, drept
garanție a loialității și a dragostei curate și pure. Să ni-l imaginăm pe Sf
Iosif mereu însuflețit de o credință puternică și de caritate, el știa să își
stăpânească cu putere simțurile pentru a-și păstra intactă puritatea.
Sf Iosif
era omul lui Dumnezeu, aspira doar la mărețiile și frumusețile ce depășesc
sentimentele și plăcerile omenești. Nu își dorea plăcerile conjugale, ci și-a
păstrat fecioria din iubire față de Domnul. El privea femeia sub un nou aspect,
necunoscut până atunci: o privea ca pe o fecioară oferită lui Dumnezeu.
Sf Iosif are
pentru ea un profund respect: e femeia sa, dar e ca și cum nu ar fi. Îl
preamărește pe Dumnezeu pentru misterul săvârșit în Ea. Astfel, Sf Iosif se
remarcă prin virtutea sa, care aparține supraumanului. E adevăratul soț al Mariei: această demnitate pe care a
primit-o merita laude infinite. A fi soțul Mariei, e cauza dar și sursa
harurilor și privilegiilor care l-au făcut atât de mare pe Iosif. El și-a iubit
soția cu o iubire pură, supranaturală; a iubit-o ca soție , ca soră, ca pe
făptura predilectă a lui Dumnezeu și ca Mamă a Mântuitorului.
Inima sf
Iosif era pătrunsă de iubire supranaturală, de aceea a iubit-o cu adevărat și
intens pe Maria. Iubirea supranaturală îl dezleagă pe om din lanțurile senzualității
și îl face să guste adevărata iubire. Iubirea supranaturală îl unește pe
Dumnezeu în modul cel mai intim cu omul,
îi dă creștinului forța să-și înalțe viața spre un sfârșit nobil și sublim.
Iată de ce Sf Iosif a fost soțul preacurat și cast al Fecioarei Maria.
Sf Iosif
ne învață să ne ridicăm deasupra celor materiale și a simțurilor, ne învață să
iubim cu o dragoste pură, supranaturală. Trebuie sa vedem nu doar trupul
persoanelor, ci mai ales inima. Trupul,
care e opera lui Dumnezeu, e demn de respect și de iubire, pentru că e templul
lui Dumnezeu, destinat să se ridice din nou. Sufletul, trebuie foarte apreciat
pentru că spiritual, e nemuritor, destinat invizibilului și eternului. Trebuie
să iubim cu o dragoste supranaturală pentru că e adevărata iubire care ne
unește cu Dumnezeu.