SOȚUL MARIEI

             Sf Iosif, a fost soțul Sf Fecioare Maria, dar un soț feciorelnic și cast. A fost un bărbat virtuos, pentru că trebuia sa fie demn de soția sa, Fecioara preacurată și plină de har. Mama lui Isus nu putea trăi  alături de un bărbat oarecare, alături de ea trebuia să stea doar un bărbat drept, fidel și cast. Putem spune că, precum viața Mariei a fost cu totul închinată  Domnului, la fel și viața Sf Iosif, deși intr-o măsură diferită.

Cei doi soți aleși de Dumnezeu și-au dat acordul de a-și păstra fecioria, drept garanție a loialității și a dragostei curate și pure. Să ni-l imaginăm pe Sf Iosif mereu însuflețit de o credință puternică și de caritate, el știa să își stăpânească cu putere simțurile pentru a-și păstra intactă puritatea.

Sf Iosif era omul lui Dumnezeu, aspira doar la mărețiile și frumusețile ce depășesc sentimentele și plăcerile omenești. Nu își dorea plăcerile conjugale, ci și-a păstrat fecioria din iubire față de Domnul. El privea femeia sub un nou aspect, necunoscut până atunci: o privea ca pe o fecioară oferită lui Dumnezeu.

Sf Iosif are pentru ea un profund respect: e femeia sa, dar e ca și cum nu ar fi. Îl preamărește pe Dumnezeu pentru misterul săvârșit în Ea. Astfel, Sf Iosif se remarcă prin virtutea sa, care aparține supraumanului. E adevăratul  soț al Mariei: această demnitate pe care a primit-o merita laude infinite. A fi soțul Mariei, e cauza dar și sursa harurilor și privilegiilor care l-au făcut atât de mare pe Iosif. El și-a iubit soția cu o iubire pură, supranaturală; a iubit-o ca soție , ca soră, ca pe făptura predilectă a lui Dumnezeu și ca Mamă a Mântuitorului.

Inima sf Iosif era pătrunsă de iubire supranaturală, de aceea a iubit-o cu adevărat și intens pe Maria. Iubirea supranaturală îl dezleagă pe om din lanțurile senzualității și îl face să guste adevărata iubire. Iubirea supranaturală îl unește pe Dumnezeu în modul cel mai  intim cu omul, îi dă creștinului forța să-și înalțe viața spre un sfârșit nobil și sublim. Iată de ce Sf Iosif a fost soțul preacurat și cast al Fecioarei Maria.

Sf Iosif ne învață să ne ridicăm deasupra celor materiale și a simțurilor, ne învață să iubim cu o dragoste pură, supranaturală. Trebuie sa vedem nu doar trupul persoanelor, ci  mai ales inima. Trupul, care e opera lui Dumnezeu, e demn de respect și de iubire, pentru că e templul lui Dumnezeu, destinat să se ridice din nou. Sufletul, trebuie foarte apreciat pentru că spiritual, e nemuritor, destinat invizibilului și eternului. Trebuie să iubim cu o dragoste supranaturală pentru că e adevărata iubire care ne unește cu Dumnezeu.