Sfântul Iosif, Lucrătorul Model

 

                Pentru a încuraja devotamentul profund către Sfântul Iosif în rândul catolicilor, Papa Pius al XII-lea a instituit sărbătoarea Sfântului Iosif Muncitorul în 1955. Începând cu Cartea Genezei, demnitatea muncii umane a fost celebrată de mult timp ca o participare la lucrarea creatoare a lui Dumnezeu. Prin muncă, omenirea îndeplinește ambele porunci găsite în Geneza de a îngriji pământul (Gen 2:15) și de a face productivă munca sa.Sfântul Iosif, tâmplarul și tatăl adoptiv al lui Isus, este un exemplu al sfințeniei muncii umane. De asemenea, se afirmă că Dumnezeu a creat lumea și i-a invitat pe oameni să finalizeze lucrarea creației. Prin munca sa, omul se îngrijește de natură și co-creează universul și îndeplinește voința lui Dumnezeu.

                    Și Isus a fost tâmplar. El a învățat meseria de la Sfântul Iosif și și-a petrecut primii ani de muncă lucrând cot la cot la tâmplăria lui Iosif, înainte de a-și începe slujirea ca predicator și vindecător. Însuși  Dumnezeu a sfințit lucrarea omului. În enciclica sa, Laborem Exercens, Papa Ioan Paul al II-lea a declarat: „Biserica consideră întotdeauna să atragă atenția asupra demnității și drepturilor celor care lucrează, să condamne situațiile în care această demnitate și acele drepturi sunt încălcate și să ajute la îndrumarea schimbării( sociale )  astfel încât să asigure progresul autentic al omului și al societății. ” Aceasta arată că Biserica stă întotdeauna de partea lucrătorilor și se îngrijește întotdeauna de demnitatea lor.

                    Sfântul Iosif este susținut ca model al unei astfel de lucrări. Pius al XII-lea a subliniat acest lucru când a spus: „Duhul curge spre tine și către toți oamenii din inima omului-Dumnezeu, Mântuitorul lumii, dar cu siguranță, niciun lucrător nu a fost pătruns mai complet și mai profund de acesta decât tatăl adoptiv al lui Isus, care a trăit cu El în cea mai apropiată intimitate și comunitate a vieții de familie și a muncii. ”

IOSIF Tâmplarul din NAZARET

 IOSIF Tâmplarul din NAZARET

Imediat după narațiunea copilăriei, evanghelistul Matei vorbește despre Botezul lui Isus și despre slujirea sa publică. Cititorului nu i se spune nimic despre copilăria sa sau despre viața de la Nazaret și, în consecință, nimic despre Iosif, care pur și simplu dispare din scenă pentru a nu mai fi menționat niciodată, cu excepția unei scurte referințe: „De unde a obținut acest om această înțelepciune și aceste lucrări puternice? ? Nu este acesta fiul tâmplarului? " (Mt 13: 54-55). Întrebarea pusă are un tip de paralelă în fiecare dintre celelalte Evanghelii (Mc 6: 3; Lc 4:22; Ioan      6:42), dar nimeni nu spune „fiul tâmplarului”. Numai Marcu 6: 3 folosește cuvântul „tâmplar”, dar aplicat lui Isus, fără menționarea lui Iosif. Era responsabilitatea firească a unui tată să-și învețe fiul propria meserie.Pe lângă titlul „Fiul lui David”, Isus primește și titlul de „fiul tâmplarului”, adăugând o dimensiune umană concretă, care face parte din misterul Întrupării. Fiul tâmplarului care a crescut lucrând alături de tatăl său ar fi în mod necesar cunoscut și de oamenii din orașul său natal ca „tâmplarul”. Cuvântul grecesc folosit pentru profesia lui Iosif nu apare nicăieri altundeva  în Noul Testament în afară de aceste două cazuri ale lui Matei și Marcu. Cuvântul are un sens mai larg decât pur și simplu „tâmplar” și poate fi aplicat unui constructor sau unui lucrător al oricărui material dur, cum ar fi piatra sau metalul, deschizând astfel o gamă largă de posibilități pentru tipul de muncă pe care a făcut-o Iosif.

Pasajul care conține această referință (Mt 13: 53-58) este singurul in care Evanghelia îl numește pe Isus drept „fiul” lui Iosif iar oamenii din Nazaret, din „propria sa țară”, se referă la el în acest fel. Ei sunt primii care se ofensează de învățătura sa, pentru că sunt prea conștienți de educația sa umană obișnuită. Aceasta ar oferi o explicație pentru absența lui Iosif din viața publica a lui Isus, care va începe cu o voce din Cer care declară „Acesta este Fiul meu iubit” (Mt 3:17). Ar putea provoca confuzie în mintea oamenilor ca tatăl uman al lui Isus să fie prezent în timp ce era revelat ca Fiul unic al lui Dumnezeu. 

Prezența unui tată uman era necesară pentru descendența Davidică, pentru protecție, afecțiune și instruire. Anii vieții lui Isus cu Iosif și Maria la Nazaret nu sunt consemnați în istorie. Este rezonabil să concluzionăm că, în natura sa umană, Isus a primit învățatura bună de la părinți, așa cum ar trebui fiecare copil, și că ceea ce a învățat a fost evidențiat în maniera umană în care și-a exprimat învățătura și în imaginile concrete pe care le-a folosit în parabole. Poate chiar obișnuitul acestor ani, în care nu se remarcă nimic special, face parte din informațiile principale pe care trebuie să le cunoaștem despre originile umane ale lui Isus: el a devenit ca orice altă ființă umană. Din absența lui Iosif, mai ales in momentele in care Maria este menționată în Evanghelie, se poate concluziona că el murise inainte de începutul slujirii publice a lui Isus. Nu sunt disponibile alte date. Tâmplarul din Nazaret,cu multă discreție și umilința îndeplinește tot ceea ce Dumnezeu îi cere și apoi la fel de liniștit dispare.

Thanks  to the Oblates of St.  Joseph

SOȚUL MARIEI

             Sf Iosif, a fost soțul Sf Fecioare Maria, dar un soț feciorelnic și cast. A fost un bărbat virtuos, pentru că trebuia sa fie demn de soția sa, Fecioara preacurată și plină de har. Mama lui Isus nu putea trăi  alături de un bărbat oarecare, alături de ea trebuia să stea doar un bărbat drept, fidel și cast. Putem spune că, precum viața Mariei a fost cu totul închinată  Domnului, la fel și viața Sf Iosif, deși intr-o măsură diferită.

Cei doi soți aleși de Dumnezeu și-au dat acordul de a-și păstra fecioria, drept garanție a loialității și a dragostei curate și pure. Să ni-l imaginăm pe Sf Iosif mereu însuflețit de o credință puternică și de caritate, el știa să își stăpânească cu putere simțurile pentru a-și păstra intactă puritatea.

Sf Iosif era omul lui Dumnezeu, aspira doar la mărețiile și frumusețile ce depășesc sentimentele și plăcerile omenești. Nu își dorea plăcerile conjugale, ci și-a păstrat fecioria din iubire față de Domnul. El privea femeia sub un nou aspect, necunoscut până atunci: o privea ca pe o fecioară oferită lui Dumnezeu.

Sf Iosif are pentru ea un profund respect: e femeia sa, dar e ca și cum nu ar fi. Îl preamărește pe Dumnezeu pentru misterul săvârșit în Ea. Astfel, Sf Iosif se remarcă prin virtutea sa, care aparține supraumanului. E adevăratul  soț al Mariei: această demnitate pe care a primit-o merita laude infinite. A fi soțul Mariei, e cauza dar și sursa harurilor și privilegiilor care l-au făcut atât de mare pe Iosif. El și-a iubit soția cu o iubire pură, supranaturală; a iubit-o ca soție , ca soră, ca pe făptura predilectă a lui Dumnezeu și ca Mamă a Mântuitorului.

Inima sf Iosif era pătrunsă de iubire supranaturală, de aceea a iubit-o cu adevărat și intens pe Maria. Iubirea supranaturală îl dezleagă pe om din lanțurile senzualității și îl face să guste adevărata iubire. Iubirea supranaturală îl unește pe Dumnezeu în modul cel mai  intim cu omul, îi dă creștinului forța să-și înalțe viața spre un sfârșit nobil și sublim. Iată de ce Sf Iosif a fost soțul preacurat și cast al Fecioarei Maria.

Sf Iosif ne învață să ne ridicăm deasupra celor materiale și a simțurilor, ne învață să iubim cu o dragoste pură, supranaturală. Trebuie sa vedem nu doar trupul persoanelor, ci  mai ales inima. Trupul, care e opera lui Dumnezeu, e demn de respect și de iubire, pentru că e templul lui Dumnezeu, destinat să se ridice din nou. Sufletul, trebuie foarte apreciat pentru că spiritual, e nemuritor, destinat invizibilului și eternului. Trebuie să iubim cu o dragoste supranaturală pentru că e adevărata iubire care ne unește cu Dumnezeu.

 

Să mergem cu sf. Iosif spre Betleem

Sfântul Iosif ne poate ajuta să trăim un Advent foarte rodnic, pentru aceasta sa medităm în liniște la cinci virtuți extraordinare ale acestui mare sfant , astfel încât să putem trăi un timp de Advent care să-i permită lui Isus să se nască în adâncul inimilor noastre in acest Crăciun! Iată! Sunt cinci moduri în care sfântul iosif ne arată cum să trăim adventul 

1. Tăcerea

Nicaieri în Biblie nu auzim un cuvânt rostit de marele Sfânt Iosif. Această tăcere a Sfântului Iosif este foarte elocventă. Ne învață o atitudine fundamentală pentru a intra într-o rugăciune profundă: tăcerea. Dacă suntem constant bombardați de zgomote, atunci este imposibil să auzim Cuvântul lui Dumnezeu, sa-l auzim pe Duhul Sfânt care ne vorbește în briza ușoară a tăcerii. De asemenea, tăcerea Sfântului Iosif ne învață importanța exemplului. Trebuie să ne dovedim autenticitatea prin cuvinte, dar și prin acțiunile noastre. Sfântul Iosif e un exemplu prin viața de sfințenie pe care a trăit-o.

2. Rugăciunea

Sfântul Iosif a fost un om al rugăciunii. Ce  rol extraordinar a jucat în istoria mântuirii. El a fost atât soțul Mariei, Maica Domnului, cât și tatăl adoptiv al lui Isus, Fiul Dumnezeului celui viu. Sfântul Iosif l-a învățat de fapt pe Isus să vorbească și să se adreseze lui Dumnezeu ca „Abba” - adică „tătic”. Într-un anumit sens, Sfântul Iosif l-a învățat pe Isus să folosească cuvintele omenești pentru a vorbi cu Tatăl Ceresc - aceasta este rugăciunea. Prin urmare, dacă Sfântul Iosif l-a învățat pe Isus cum să se roage, cât de mult mă va putea învăța cum să mă rog dacă îi cer pur și simplu ajutorul? Începeți acum: Sfinte Iosif, învață-mă cum să mă rog!

3. Curajul

Într-o societate în care prea mulți bărbați își evită obligațiile față de soțiile, copiii și familiile lor, Sfântul Iosif strălucește ca un model de curaj și tărie. A parcurs mulți kilometri în frig și vânt, doar pentru a întâlni respingerea. El și-a găsit refugiu într-un adăpost pentru animale pentru nașterea lui Isus,  a fugi în Egipt salvându-l pe Pruncul Isus de amenințările violente și ucigașe ale regelui Irod. Confruntat cu atâtea dificultăți, Sfântul Iosif s-a ridicat și a înfruntat obstacolele cu curaj bărbătesc. Fie ca oamenii din generația prezentă să își ridice privirea spre omul blând, dar curajos al lui Dumnezeu - Sfântul Iosif.

4.Protecția și susținerea

Sfântul Iosif a protejat și a asigurat cele necesare traiului Sfintei Familii. Era un muncitor asiduu - exercita meseria de tamplar, câștigându-și pâinea cu sudoarea frunții. El nu s-a gândit la el însuși, ci la modul în care ar putea asigura și proteja cel mai bine familia pe care Dumnezeu i-a încredințat-o grijii sale. Pe măsură ce ne apropiem de Crăciun, să-l implorăm pe bunul Sfânt Iosif să ne asigure și să ne protejeze viețile spirituale. Materialismul, consumismul, hedonismul sunt zeii culturii actuale. Acestea sufocă de fapt spiritualitatea. Rugăciunile Sfântului Iosif ne pot ajuta să privim dincolo de cumpărare, deținere și de posedare. El ne poate ajuta să ne dăm seama că adevărata bucurie și fericire nu provine din a avea lucruri, ci din a-L poseda pe Dumnezeu. A ține pe Pruncul Isus în brațele noastre și în inimile noastre valorează mai mult decât toți banii și bunurile din întreaga lume. Bunul Sfânt Iosif ne poate învăța această lecție simplă, dar profundă!

5. Sf. Iosif, Maica Domnului și Isus

Pentru a ajunge la o devoțiune adevărată și autentică față de Maria, Sfântul Iosif ne poate servi drept punct de legătura puternic. În afară de Isus Însuși, nimeni pe pământ nu a cunoscut, înțeles, prețuit și iubit mai mult pe Sfânta Fecioară Maria decât Sfântul Iosif. Întoarce-te la Sfântul Iosif și roagă-l pentru harul unei cunoașteri și a unei iubiri mai mari pentru Maria, soția lui iubită. Devoțiunea ta față de Maria va face un salt uriaș! Apoi întoarce-te la Sfântul Iosif și roagă-l pentru harul cunoașterii intime a lui Isus, pentru a-l iubi pe Isus mai înflăcărat și pentru a-l urma mai îndeaproape. În afară de Maria, nimeni nu l-a cunoscut pe Isus mai bine pe pământ decât Sfântul Iosif.

Sfânta Familie este completă numai atunci când cei trei membri sunt recunoscuți, onorați și iubiți. Fie ca rugăciunile Sfântului Iosif să vă deschidă inimile spre imensele comori pe care Dumnezeu le are rezervate pentru fiecare în acest timp de Advent.

* Thanks to Fr. Ed Broom

Sfântul Iosif, Omul Milostiv

Sfântul Iosif, Omul Milostiv

Viața noastră nu este altceva decât o luptă între minte și inimă. În fiecare moment ne străduim să discernem de cine să ascultăm. Dacă ne ascultăm mintea, automat socotim toate faptele celorlalti, chiar și greșelile. Pe de altă parte, dacă ne ascultăm inima, nu avem loc să îi judecăm pe alții, pentru că pur și simplu, iubim. Este exact ceea ce a spus cineva, viața este ceea ce se întâmplă între inimă și minte. Evident, Sfântul Iosif ar fi putut să aibă o îndoială în a o lua pe Maria ca soție. După logodnă, Iosif a avut doar două opțiuni, fie să creadă ceea ce a spus îngerul despre sarcina supranaturală, fie să nu creadă. Diferite argumente l-ar fi ajutat să discearnă planul lui Dumnezeu pentru el.

În procesul de discernământ, porunca lui Dumnezeu de pe muntele Sinai față de poporul său , cu referire la adulter : “sa nu comiți adulter “, a jucat un rol vital. Cu siguranță, s-a gândit la pedeapsa dată de legea levitică de a condamna femeia adulteră la moarte sau de a o forța să-și dovedească nevinovăția în probă publică (Lev 20:10, Num. 5:12) . Însă Iosif a fost mai preocupat să o protejeze pe Maria decât să se gândească la sentimentele lui rănite. El cunoștea foarte bine învățăturile legii și sfințenia căsătoriei. Cu toate acestea, Biblia consemnează că Iosif a ajuns la o concluzie foarte logică. Chiar dacă el inițial nu a crezut-o, nu a vrut să îi strice reputația în public, și aceasta îl face o icoană a milostivirii.

În procesul de discernământ dintre dreptate și milostivire, lupta dintre minte și inimă, el a ascultat inima, deci, milostivirea. Ar fi putut cere dreptatea și conform legii, Maria sa fie ucisă cu pietre. S-ar fi putut gândi că justiția ar fi ajutat comunitatea sa-i avertizeze  pe ceilalți să nu cadă în adulter. Dar, dimpotrivă, el i-a acordat mila, și nu o milă obișnuită, ci aparent o milă nemeritată. Citim în Biblie, Mt 1:19, „Iosif, soțul ei, fiind drept și nevoind s-o expună , a vrut să o lase în ascuns”. Dacă ar fi fost doar un om drept, ar fi trebuit să o ucidă cu pietre pe Maria, pentru că asta merita conform legii. Dar Iosif a raționat bine, a răspuns situației atât cu dreptate, cât și cu milă, deci decide să o protejeze. În stadiul final al discernământului său, Dumnezeu intervine în mod miraculos în visul său și îi dezvăluie adevărul despre concepție. Ceea ce este important este că a crezut ce i s-a spus în visul său. De asemenea, el nu a încercat să afle dacă ceea ce a fost spus de înger este adevărat sau nu. Fără nicio ezitare, el a luat-o ca soție. Astfel el devine icoana milostivirii și ne amintește să exersăm mila în viața noastră de zi cu zi. Judecata pe care Iosif a avut-o față de Maria a ieșit din Inima sa, tronul milei. Astăzi, Iosif ne învață să ne folosim inima în relațiile noastre pentru a-i putea înțelege pe ceilalți și a deveni icoane ale milostivirii.

Sfântul cel mai Cunoscut și Venerat

Sfântul cel mai Cunoscut și Venerat

                            Sfinții sunt numeroși, precum stelele de pe cer. Se cunosc doar câțiva, cei mai importanți și mai celebri. Dintre toți, Sf Iosif ocupă primul loc, fiind cel mai cunoscut și venerat.  Cine îl cunoaște pe Isus și pe Maria, îl cunoaște și pe Sf Iosif. Sunt trei persoane inseparabile. Toți creștinii din lume îl cunosc pe Sf Iosif; au citit sau auzit despre el; au văzut imagini cu Sfânta Familie sau imaginea sfântului Iosif cu pruncușorul Isus în brațe; creștinii care  se opresc să privească această duioasă scenă, rămân cu imaginea iubitului sfânt întipărită în minte și in inimă. Îl cunoaștem pe Iosif mai bine, citind și meditând Evanghelia: e cartea pe care trebuie să o avem cât mai des în mână. Cu cât se citește și se meditează mai mult Evanghelia, cu atât crește credința și evlavia noastră față de Isus și Maria, dar și față de Sf Iosif.

Sfântul cel mai venerat

                 Multe biserici îl au ca patron pe Sf Iosif, și aproape in orice Biserică există un altar dedicat Sf Iosif, o statuie sau o icoană cu el. Au fost instituite două sărbători in cinstea lui, fiecare având un anumit timp de pregătire. Luna Martie e închinată în întregime sfântului Iosif. Primele flori care înfloresc primăvara, sunt pentru a împodobi imaginea lui. Aceasta ne vorbește despre o devoțiune specială in cinstea lui.Toți aceia care îl iubesc pe Isus și pe Maria,  au o iubire și o devoțiune aparte și pentru Sf Iosif și se pun sub ocrotirea lui.

               Trebuie să luăm in serios venerarea și cinstirea sfântului Iosif: adevărata devoțiune constă în a-l imita. În sfinți “ Dumnezeu manifesta în mod viu, prezența și chipul Său în viața oamenilor. În ei , El e cel care vorbește ( Conciliul Vatican II). Prin urmare, trebuie să îi imităm pe sfinți. Sfântul Iosif se venerează și se cinstește practicând virtuțile sale. Doar cei care îi urmează exemplul dau dovadă de o adevarată și sinceră devoțiune față de el.

Cine este Sf. Iosif?

             

Cine este Sf. Iosif?

          Sf. Iosif e unul din marii sfinți ai Evangheliei : mai mare decât Sf. Ioan  Botezătorul, mai mare decât Sf. Elisabeta, mai mare chiar și decât apostolii, pentru că a fost ales de către Dumnezeu pentru a fi capul Sfintei Familii, tatăl purtător de grijă a lui Isus, soțul Mamei Mântuitorului. A fost, după Maria, persoana cea mai apropiată, intimă și dragă lui Isus. Evangheliștii îl menționează de 14 ori, dar vorbesc foarte puțin despre el. Ei, s-au  concentrat în a-l face cunoscut pe Mântuitorul și opera Sa, lăsându-l în umbră pe tâmplarul de la Nazaret.

          Sf Iosif descinde din casa lui David, e soțul Mariei. E numit de toți, tatăl lui Isus. Misterul întrupării îl face sa fie speriat și uluit, dar îngerul îl linisteste. Merge la Betleem pentru recensământul lui Cezar Augustus. Fuge în Egipt cu Maria și copilul. Îl regăsește în templu pe Isus apoi merge la Nazaret unde Isus trăiește supus lui și Mariei. Evanghelia afirmă că era un bărbat drept, fiul lui David, și are meseria de tâmplar. Evanghelia nu zice mai multe dar acestea sunt suficiente pentru a ne face o idee completa despre Sf. Iosif, pentru   a-l pune în rândul marilor sfinți: e bărbatul drept care îndeplinește o misiune unică și specială, și o face cu multă iubire. Sf. Iosif e sfântul pe care orice creștin ar trebui  să-l venereze cu o devoțiune particulară pntru că este ocrotitorul Bisericii, al familiei, al muncitorilor, al fecioarelor și al mamelor, apărătorul copiilor, al bolnavilor și muribunzilor. E un mare apărător și protector, obține multe favoruri, pentru că Isus nu ii spune NU. Ar trebui să-l cunoaștem și să-l venerăm pe Sf. Iosif pentru că ne ajuta în viață și ne asistă în moarte, pentru că finalul vieții noastre sa fie un apus senin și plin de lumină.